Sa die de sos mortos in Campusantu de Anghelu de sa Niera
In Santu Aine sas fozas incuminzant a bolare dae sas arvures e su bentu a murmutare.
Puru su coro s’intristit pensende chi ogn’annu est un annu in mancu de vida. In sa die de sos mortos pigo a campusantu, ue in sa tumba de famìlia reposant babbu e mama, sogru meu e sogra mia, ma in totue, in ue non b’at che terra b’est su piùbere de sos giajos e de sas giajas. Campusantu, ca santu fit su corpus issoro cando fint bios e santas sunt sas carenas issoro como chi sunt mortos.
Cando sunt nàschidos sunt istados batijados cun s’ozu de su crisma, in pitzinnia si sunt cunfessados e comunigados cun su corpus mìsticu de Nostru Segnore, pustis si sunt grijmados, daepoi de su giuramentu chi ant fatu pari pari comente isposos innanti a s’altare, sunt istados beneitos dae su vicàriu, cando fint malàidos los ant untos cun s’ozu santu e cando sunt mortos los ant beneitos cun s’abba santa. Chie pius santificados de custos cristianos?
E tando, imbetzes de mi ponner a arrejonare cun sos amigos, mi leo su rosàriu e prego pro sas animas de custos mortos ca podent esser in Purgadòriu purifichendesi.
A de die, su campusantu paret unu giardinu, fiores de onzi colore in totue e paret chi sos angheleddos gioghent in sas tumbas che cando giogaimus nois pitzinnos peri sas carrelas.
Deo caminende pianu-pianu e rosariende toco cun sa manu sa fotografia de Remìgio, cumpagnu de pitzinnia e de sos tres fizos, poi passo a saludare a comare Peppa, a Gavina e a Tore, sos iscuros, mortos tropp’in presse unu fat’a s’àteru. Una lagrima mi falat pro totu cussos chi sunt mortos ancora giòvanos e giòvanas.
Sigo a girare preghende pro tiu Giuannandria, sa muzere e pro totu sos parentes, a ùltimu prego pro totu ca in una bidda semus totu parentes e finas si non lu semus devimus pregare pro totu. Non devimus aer inimigos in campusantu.
Dae cando apo giompidu setantant’annos pigo e falo serenu in custu logu beneitu, ca mi devo puru abituare a istare in custu logu, inue istraca at a pasare sa carena mia.
S’òmine est fatu pro morrer che.i sas fozas, issu puru si sicat e sa terra si lu leat pro semper. Mi cunfortat ca Cristos at nadu chi a pustis de su Giudissiu Universale amus a torrare bios, ma bellos che sos ànghelos de paradisu e si amus crètidu in Issu, mescamente si amus amadu Deus e totu su mundu andamus a gosare in Paradisu pro s’eternidade.
Sos chi non ant crètidu, (lu narant sos misticos e i sas misticas) friastimende a Deus e su naschimentu issoro, si sunt fatos feos che.i sos dimònios e ant a esser serrados pro semper in fundu de su Universu, ue ant a ticchiarriare che canes arrajulidos pro semper. Chi Nostra Signora de sas animas nos nde bardet totu.
Bi devimus pessare pro nos regulare mezus sa vida e torrare dae su caminu malu a su caminu bonu. Custu lu naro pro tantos amigos chi como girant in bidda cun unu palu in corpus e cretent chi totu est una buglia de sos prìderos e de sos bigotos.
Finas chi sezis bios azis tempus a bos cunvertire, daeboi est tropu tardu. Matte’, Andri’, Nico’, Pe’, Giua’, ello ite istades a torrare a Nostru Segnore? Non bos la leedes a malu e comente so torradu deo dae su caminu malu, torrade in segus finas bois. Cunvertide-bos frades mios, gai una die amus a gosare totu in Chelu pro s’eternidade! Ello, non devet sutzedere chi mesu Tzaramonte si ch’andet in Chelu e mesu in s’Inferru. Custa bruta frigura non la devimus faghere nen pro Santu Mateu, nen pro Santa Giusta e massimamente pro Santa Maria Maddalena!
In Campusantu
Sos tzipressos gia sunt murmutende
pruite sunt basados dae su bentu
sas tumbas chi si sunt infiorende
ammentant a nois totu s’ausentu.
Morrer devimus che sas fozas sicas
a fagher cumpanzia a sos parentes
cun coro s’oratzione como ispricas
pro sos amigos caros sufferentes.
E pessa chi su tempus est bolende
comente un’accerada a su balcone
non t’illudas chi longa siat sa vida
Sos pilos dae conca ses perdende
su coro gia ti faghet su sermone
poder morrer dae inoghe a una chida.
Torrade a Deus
Òmines chena fide e chena conca
chito torrade a Nostru Segnore
ch’est mortu pro a bois cun dolore
no iscultedas su cucu e sa tonca
pro contare sos annos benidores.
Lassade cust’apentu a sas piseddas
ch’iscultant sos càntigos de launeddas
pro chircare carignas de amores.
Pagu bi cheret a ti cunvertire
umilidade e grande cuntritzione
amore a Gesus in su Crutzifissu
luego malu caminu invertire
perdona puru su pius furone
ama sos frades comente a Issu.
