Sas dies de sos mortos de Anghelu de sa Niéra, Su giardinu de sas rughes de Anna Maria Sechi
Anghelu de sa Niéra (Chiaramonti-Sardegna)
Ogni annu ruent sas dies de sos mortos e nessi pro unu mese sos camposantos si pienant de fiores de ogni colore e calidade. A Tzaramonte puru su Campusantu ch’est divisu in paritzas partes e campos si pienat de fiores de ogni colore e fromma. B’est su Campusantu istoricu, cussu chi ant fatu in su 1879 chi est divisu in battor campos e in giru in giru affaca a su muru altu bi sunt sa tumbas monumentales e calchi lapide de valore comente cussa de su vicevicariu Giuanne Maria Quadu, iscritta in bellu latinu. B’est sa tumba de sos Madaos cun tres pitzinnos chi pianghent sa mama: Gigi, Nicolinu e Bàchisi. Pius adainanti b’est sa tumba de sos Lezzeris su bustu de su maridu in costumene e sa muzere imbenugnada. Peccadu chi sos butios chi falant dae sas arvures epant innieddadu sa parte de sa cara del custas istatuas. Pius adainanti, lassende perdere cussas pagu artisticas, andamus a sa tumba de sos Grixones, cun d’unu bellu basciurilievu e s’istemma nobiliare de sa familia, in altu. Pius adainanti agatamus sa tumba de sos Solinas Franchini, bene posta cun su bustu de una femina, e manu manu falende incontramus atera tumba monumentale de sos Madaos, forsis su primu chi dae Othieri est bennidu a Tzaramonte. Pag’arte ant sa tumbas de sos Falches e de sos Rottignis. Girende girende arrivimus a s’Anghelu monumentale de Servadore Anghelu Ischintu, iscolpidu dae su grande scultore Usai. Totu monumentos de valore artisticu e istoricu chi sos tzaramontesos non devent lassare chena cura pro los arribare a sas generatziones benidoras.
Gai giramus in sa segunda parte de su campusantu cun tumbas fatas cum marmaru fine, arrumbadas a pare a sa bella mezus e a sas primas cappellas de familia.
Daepoi iscominzat sa tertza parte de su Campusantu inue su marmaru de sas tumbas si faghet russu nessi de deghe centimetros, ma puru custas sun’ arrumbadas chena peruna sensu artisticu. Custa parte est inghiriotada dae sas losas. In guasi totu sas tumbas bi sunt sas fotografias de sos mortos, nessi cando unu passat preghende s’ammentat de tia Pedrutza e de tiu Giuannandria. Sa bellesa de custa parte est chi meda bortas maridu e muzere ant sa losa unu affaca a s’atera. Nessi innoghe non an’ a brigare
Cando giro su campusantu prego pro totu, ma non penso pro nudda a comente siant in sos baules sos mortos. A custas cosas non penso, ma solu a pregare ca isco chi s’anima ch’est a s’ateru mundu innoghe, a parte sos ossos sacros, non c’at pius nudda. Sos fiores bene ammanizzados bi sunt pius pro sos bios che non pro sos mortos, pius pro sa zente e sos sentidos de sos parentes che non pro sos chi sunt torrados a Deu a sos cales interessant pius sas oratziones de totu sos ornamentos. Ma dae cando mundu est mundu sos bios ant sempre onoradu sos mortos segundu sas traditziones issoro.
Gai faghent totu a Tzaramonte, bidda amada, inue amus sa tumba cun ses letos ue drommint su sonnu eternu sogra mia e sogru meu e babbu meu. Chi Nostru Segnore, cun totu sos ateros mortos, los epat in parte de gloria!
Anna Maria Sechi (Farciennes -Belgio)
Su giardinu de sas rughes
Oe so andada a su campusantu de Farciennes, pro giughere unu fiore a Mama e a Babbu, in custu comune Babbu e Mama b’ant vividu annos e annos, como sos biados,issos puru sunt istranzos de su giardinu de sas rughes de sa bidda, unu logu semper birde e trancuillu, est semper fioridu in totus sas istajones.
A poi de àere finidu de collocare sa pianta de sos fiores in d’una tumba e in s’àtera, in su nàrrere adiosu a Babbu, l’apo nadu chi si ch’est andadu tropu in presse, cantas bortas apo pensadu a totu sas cosas chi li deviat ancora nàrare, e cantas preguntas li deviat ancora fàghere! ma, non m’at dadu tempus, totu s’est frimmu a s’improvisu.
Saludende a Mama, l’apo pregada de m’agiuare, de mi dare sa fortza fisica e sa passèntzia chi mi servit pro dare contu a maridu meu, in sa maladia ch’est vivende, ca a bortas mi sento mancare sa fortza de andare a dainanti e sighire custu caminu de tribulias.
A passiteddos andende in sos viales de su giardinu de sas rughes, osservo sos lùmines iscritos in sos granitos de sas losas, medas sunt italianos, sunt totus accurtzu unu cun s’àteru, bi sunt totus sa regione de s’Italia, gasi gasi formant in oghe puru –la rue des italiens- comente cando in sos annos de sa vida issoro viviant in sa matessi carrela, de sa matessi zona, totu custu paret chi si siat creadu sena mancu lu cherrere un’ambiente connotu, custos lùmines chi faeddant sa limba de sas regiones nostranas, parent chi trasmitint carchi cosa a sos chi, che a mie passa passende a pes de sas losas, ant una mirada pro sas fotografias sitzilladas in sa pedra. Si at s’impressione chi tra issos chi non sunt prus e nois chi ancora semus,vibret unu messagiu virtuale, si sentit in s’àera s’ammentu de sas cosas comunes ch’ amus vividu in custa terra chi nos at dadu, su chi fiat destinadu a nois migrantes, cando su tempus comente unda de mare nos at batidu a inoghe e nos at fatu ponnere raighinas.
Pensende totu custu non m’ abigio chi fiat ora de illongare su passu, intantu s’àera chi s’est cugùlada meda de prus at incumintzadu a isprindulare s’abba beneita, falada dae chelu pro abbare sas piantas de su giardinu de sas rughes, pro mantennere sos fiores bellos friscos pro sa die de sa festas de sos finados, sa festa de sos chi si sunt drommidos prima de nois, chi riposant in paghe pro s’eternidade.
In su lassare su giardinu de sas rughes, mi giro pro un’urtima mirada, gasi pro los saludare totus, comente chi m’èsserent dae semper amigos e amigas.
am.sechi
